„Cum l-am învins pe Dracula” – Nicole Duțu

De fiecare dată când citesc o carte foarte bună, gândul îmi stă doar la citit. Nu vreau să lucrez, nu vreau să fac nimic altceva, aș sta doar cu cartea în mână. Timpul nu îmi permite, însă, să citesc pe cât de mult mi-aș dori. Chiar și așa, am purtat cartea aceasta cu mine prin casă timp de câteva zile, în speranța că poate, printre alte treburi casnice, mai prind câte un moment să „fur” măcar câteva propoziții. Știți cum a fost cartea asta pentru mine? Ca sângele pentru Dracula!

Apărută la Libris, este una dintre acele cărți care îți intră în suflet și în minte și rămân acolo. Nici după ce termini de citit, nu te poți desprinde din poveste, parcă o parte din tine s-a mutat în carte și nu vrea să mai plece de acolo. Poate nici nu aș fi auzit de cartea aceasta sau nu aș fi luat-o în considerare, dacă nu o recomanda Marius-Albert Neguț, unul dintre autorii preferați. Am ales să iau în considerare recomandarea lui și să îi dau o șansă cărții scrise de Nicole Duțu.

Cartea „Cum l-am învins pe Dracula” este o impresionantă combinație de carte polițistă, supranatural și chiar accente romantice, aș spune.  În plus, se poate observa cu ușurință că la baza cărții stă o documentare temeinică. Cert este că romanul este unul extraordinar de bun, din toate punctele de vedere. Autoarea a creionat peisaje autentice cu o măiestrie ieșită din comun. Efectiv, descrierile ei te plasează în mijlocul poveștii, îți creează acea stare de basm.

„Am început să privesc în față. Vedeam tot felul de forme. În lumina lunii, tot acel peisaj de poveste, care mă încântase de dimineață, părea desprins dintr-un film de groază. Formele arbuștilor păreau siluetele unor urși mai mici, iar copacii mai mari luară în imaginația mea forma unor urși uriași.”

Cartea este împărțită în trei părți, fiecăreia dintre ele revenindu-i o anumită bucată a poveștii. Prima parte este intitulată „Sărutul din Biserica Neagră”, a doua „Cele cinci vieți ale Lenei” și a treia „Cum l-am învins pe Dracula”.

Magdalena (Lena) Poenaru Boicescu, o tânără de 18 ani din Brașov, căsătorită în Sinaia, moare subit, iar soțul ei este bănuit că ar fi ucis-o. Când revin părinții fetei din străinătate, reușesc să obțină un mandat pentru deshumare, cu gândul de a descoperi eventualele urme de violență pe trupul ei. Surpriza este însă și mai mare, întrucât cosciugul în care a fost înmormântată Lena este gol.

Mihail Verbițchi este trimis să investigheze cazul. Acolo, este cazat la o pensiune la care se ajunge cu greu, retrasă, deținută de două femei. Investigația scoate la iveală detalii care mai de care mai surprinzătoare, dar bănuiala planează asupra soțului decedatei, care i-a fost fetei profesor și, din câte se pare, avea obiceiul de a întreține relații cu elevele lui trecute de 18 ani.

Verbițchi mai află că, pe o perioadă scurtă, Lena a urmat câteva terapii cu renumitul psihiatru local, Zeev Moroda. El pare sursa care ar putea oferi informații de ajutor în demersul anchetei. Însă din câte se pare, Zeev Moroda este un medic extrem de ocupat și urmează să se mute din localitate în câteva zile. Va reuși Verbițchi să obțină o întrevedere cu el?

În a doua parte a cărții, Verbițchi ascultă destăinuirile personajului care este așa-numitul Dracula. Acesta îi povestește lui Verbițchi despre transformarea sa, dar și despre marea iubire a vieții lui. Îi povestește cum s-a îndrăgostit prima oară, în 1451, de Ilona Dan, o fată din neamul Dăneștilor, dușmani ai familiei lui Vlad Drăculea. În ciuda sentimentelor puternice dintre ei, nu puteau fi împreună, iar Vlad a ales să o părăsească, în speranța că îi face bine. Totuși, Ilona a murit, probabil suferind după Vlad.

După transformare, în 1575, în Constantinopol, într-o zi vede o fată care îi aduce aminte de Ilona. Își dă seama că Olga este reîncarnarea Ilonei, iar între ei este din nou o atracție căreia greu îi pot rezista. Nu doar el simte asta, ci și Olga pare să îl recunoască, la nivel spiritual. Însă nici de această dată, dragostea lor nu este menită să reziste. Pentru a nu o transforma și a nu-i provoca suferință, Vlad permite ca Olga să ajungă în slujba Sultanului, la Palat. Însă, la fel ca soarta Ilonei, și cea a Olgăi este destinată suferinței.

„Doar ținându-mi mintea ocupată cu un program structurat pe ore am reușit să supraviețuiesc. În casa mea din Pera, mâncam la ore fixe, – găsisem o metodă să îmbuteliez sânge, –  dormeam la ore fixe, vânam la ore fixe. Și un număr foarte mare de ore confecționam bijuterii. Această muncă mi-a salvat viața.”

În 1723, în Veneția, a revăzut-o pe Ilona, reîncarnată de data aceasta în Manuela, o tânără soprană. Deși pare și ea că îi acordă oarecare atenție lui Vlad, între ei nu reușește să se lege o relație. La mijloc stă Roberta, verișoara Manuelei, care descoperă și ce este Vlad. De aici apar complicațiile, iar Vlad este nevoit să părăsească Veneția – speră el că pentru puțin timp. Însă Roberta are un plan și nu se lasă până nu obține ce își dorește, iar asta îi întoarce planurile pe dos lui Vlad.

„- Vedeți dumneavoastră, trăsăturile de fond se păstrează de la o reîncarnare la alta. Pot exista schimbări în simetria trăsăturilor, a culorii părului, a texturii lui, forma ochilor poate fi alta, chiar și culoarea lor, forma feței și a nasului pot fi un pic diferite, însă energia sufletului este aceeași.”

O nouă reîncarnare a Ilonei apare în 1890 și Vlad o întâlnește în trenul care îl aduce de la Londra la Câmpina. Nici de data aceasta, soarta nu le surâde, ci noua reîncarnare este sortită pieirii.

Mai multe detalii nu vă dau, trebuie să vă las și câteva surprize pe care să le descoperiți singuri pe parcursul lecturii. Dincolo de detaliile cu iz polițist și cele de supranatural, este deosebit să citești o asemenea perspectivă asupra vieții și iubirii, cum este prezentată în această carte.

Mi s-a părut chiar inedit modul în care autoarea a decis să creeze povestea și mai ales cum a ales să îl prezinte și să îl creioneze pe Dracula. Iar finalul… fabulos! Întreaga poveste a fost o surpriză, dar finalul a fost exact cireașa de pe tort!

„Cum l-am învins pe Dracula” de Nicole Duțu este una dintre cărțile must-read și cu siguranță o voi recomanda de acum încolo. Este cartea aia despre care vrei să spui tuturor, pe care abia aștepți să o citească și alții, să puteți povesti amănunțit despre ea.

 

 

Cartea „Cum l-am învins pe Dracula” de Nicole Duțu poate fi achiziționată de pe Libris.

Advertisements

4 thoughts on “„Cum l-am învins pe Dracula” – Nicole Duțu

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: