„Heruvim” – Adrian Petru Stepan

O să încep prin a vă spune cât de tare m-am bucurat nu doar când am primit cartea, ci mai ales când am văzut că, de data aceasta, autorul ne oferă o poveste întinsă pe mai multe pagini decât ne-a obișnuit până acum. Spunea cineva că stilul de scriere seamănă cu cel al lui Dan Brown. Acum, după ce am citit cartea, pot să confirm că Adrian este înzestrat cu același talent ca și celebrul autor. Dar, în timp ce am citit doar două cărți semnate de Dan Brown, sunt bucuroasă să spun că am citit toate cărțile lui Adrian Stepan și pot să afirm că toate m-au impresionat. Stilul de scriere al autorului este unul care captivează, Adrian are o măiestrie aparte în a spune povești. Iar de data aceasta, ne oferă o poveste parcă și mai captivantă decât primele.

Cartea este cu atât mai surprinzătoare, cu cât știm că ideea acesteia i-a venit autorului după ce și-a lansat cartea „Legendele șefului de gară” în cadrul clubului de lectură de la Penitenciarul Timișoara, un proiect dezvoltat de Patricia Lidia. Un alt detaliu care m-a surprins în mod plăcut – cu toate că s-ar putea ca doar să mi se fi părut, dar să nu am dreptate – este că, într-un fel sau altul, sunt amintite în „Heruvim” și celelalte cărți ale autorului: „Fiecare zi e uimitoare”, „Crepuscul” și „Legendele șefului de gară”.

„Heruvim” este o carte alertă și complexă, datorită informațiilor legate de istorie, care se regăsesc între paginile acestui roman. La început, îl cunoaștem pe personajul principal al romanului, care este un funcționar bancar și totodată scriitor. Adevărata acțiune a romanului începe în momentul în care scriitorul pășește dincolo de porțile Penitenciarului Timișoara, unde urmează să își prezinte cartea în fața câtorva persoane private de libertate. Activitatea are loc în cadrul clubului de carte, organizat de o profesoară de informatică.

Încă de când ajunge la Penitenciar, scriitorul începe să se simtă ciudat și să îi fie teamă pentru siguranța lui. Și are dreptate să se simtă așa, având în vedere ce urmează. După ce începe prezentarea cărții, deținuții deschid dialogul cu scriitorul și fac diverse insinuări, până când scriitorul este brusc atacat de deținuți.

„- Modestia i-a caracterizat întotdeauna pe adevărații inițiați, spuse profesorul privind înspre tavan. Aveți grijă! Culianu a fost omorât tocmai pentru că a dezvăluit prea multe secrete. Eliade, mai isteț, a lăsat câteva picături din ele să ajungă la oamenii obișnuiți și a rămas în istorie ca mare învățat. Să știi prea multe e la fel de rău cu a ști prea puține. Dar ignoranța nu omoară. Apropo, de unde ați știut că Iorga a fost executat pentru un manuscris?”

Când se trezește din leșinul cauzat de lovitură, scriitorul descoperă că deținuții l-au răpit. „Profesorul”, Alex și Nilă, cei trei deținuți care l-au răpit pe scriitor, îi explică de ce au recurs la acest gest. Îi spun că toți deținuții au complotat, făcând o revoltă aparent spontană, dar care distrage atenția gardienilor de la ce urmează să facă scriitorul și cei trei deținuți. Aceștia au în plan evadarea, pentru a căuta un săculeț cu diamante, ascuns de Arthur Zweig.

„Dacă ar fi fost să le spun ce gândeam, nu cred că Arthur Zweig ne indica locul unde ascunsese sacul cu diamante. Era vorba de ceva mult mai important și mai complicat. Un agent secret german se ține de jocuri cu posteritatea și pierde vremea să scrijelească fraze pe o piatră pe care să o ascundă? Mai degrabă a căutat să transmită un mesaj în viitor. Tocmai de aceea merita să pornesc cu acești trei nebuni. Cine nu visează să trăiască o asemenea aventură? Mai ales că e vorba de orașul în care m-am născut și am crescut. Timișoara – harta unei comori.”

De aici, începe aventura. Scriitorul pornește în căutarea comorii, împreună cu deținuții evadați. Surprizele neplăcute se țin lanț, întrucât comoara nu este luată în vizor doar de către deținuți, ci și de către diverse organizații. Pe parcursul aventurii, scriitorul se întâlnește cu Mircea, un agent secret înzestrat cu harul de a spune povești, și cu Hakeem, un profesor sirian care a venit în Timișoara cu scopul de a dezlega ițele unei vechi conspirații.

Scriitorul, alături de actualii săi parteneri de aventură, descoperă lucruri neașteptate despre Timișoara și despre istoria acestui oraș. Deși ar părea un oraș lipsit de o importanță majoră, Timișoara pare să fi fost orașul pe care Arthur Zweig și T. E. Lawrence l-au ales pentru a-și ascunde nu doar comoara constând într-un săculeț cu diamante, ci și o comoară mult mai prețioasă de atât. Pe parcursul aventurii sale, scriitorul este ajutat și de către iubita sa, Em, care îi trimite diverse informații pe care le găsește pe internet. Em locuiește în București, astfel că îi este alături scriitorului prin intermediul telefonului.

Printre momentele încărcate de tensiune, de emoții, sunt inserate povești legate de Timișoara, de Arthur Sweig și T. E. Lawrence, descoperim diverse detalii istorice și care aparțin de religie. Unul dintre detaliile esențiale din poveste este cel legat de Heruvimi. Ne este explicat termenul de Heruvim și aflăm ce este cu acest tip de îngeri, care dă și titlul cărții.

„Heruvimii sunt primii îngeri de care vorbește Vechiul Testament. Dacă o luăm pe scară ierarhică, divină, bineînțeles, nu sunt ei pe primul loc, ci serafimii. Heruvimii ăștia fac legătura între lumea materială și divinitate, adică sunt un fel de mediatori între sacru și profan. Dar au și grijă să nu ajungă oamenii acolo unde nu trebuie.”

Poate vi se pare că am prezentat cartea telegrafic, sau că nu am legat lucrurile între ele, însă trebuie să știți că am evitat intenționat să vă ofer prea multe detalii care ar putea strica farmecul lecturii. În încheiere, vă spun doar că Adrian Petru Stepan are un har al povestirii, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Deși toate romanele lui mi-au plăcut, acesta este, fără îndoială, cel mai reușit, întrucât este complex, dar povestea curge lin. Nici nu mi-am dat seama când am reușit să parcurg toate cele peste 300 de pagini ale romanului.

„Heruvim” este un roman care ar putea oricând să concureze cu romanele străine, chiar cu cele ale lui Dan Brown. Vă recomand din suflet să citiți această carte.

Iar ca bonus, nu mă pot abține să nu vă las o frază din carte, în care mă regăsesc: „Cred că cele mai frumoase povestiri ale tuturor bunicilor au fost cele din război.” Sunt total de acord cu această afirmație, dar trebuie să completez, spunându-vă că modul în care autorul povestește mi-a adus aminte chiar de bunicii și bătrânii care îmi povesteau în copilărie despre război.

Adrian, felicitări pentru noul roman! Îți mulțumesc pentru exemplarul oferit.

Cartea „Heruvim” de Adrian Petru Stepan poate fi achiziționată de pe site-ul Libris.

Advertisements

14 thoughts on “„Heruvim” – Adrian Petru Stepan

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: