„Vina” – Camelia Cavadia

Au fost câteva persoane care mi-au recomandat cărțile autoarei Camelia Cavadia, dar, ca de obicei, am plecat urechea la cei care spuneau că sunt prea triste, prea dure. Dar când autoarea a venit în Oradea, în cadrul Festivalului Informal de Carte Oradea, am zis că trebuie să cumpăr măcar o carte. Am luat „Purgatoriul îngerilor” înainte de evenimentul autoarei. Pe parcursul evenimentului, auzind cum vorbește despre cărțile ei, în general, și în special despre cartea „Vina”, mi-am zis că asta trebuie să o am și pe aceasta, motiv pentru care am și cumpărat-o, la finalul evenimentului. Recunosc, autoarea m-a cucerit întâi prin modul în care povestea despre cărți și despre ea.

Așa se face că „Vina” a fost prima carte pe care am citit-o de la autoare. Dar trebuie să vă spun că nu numai autoarea, în cadrul evenimentului, m-a fermecat, ci mai ales această carte. Este, într-adevăr, o carte tristă, dar este o carte pe care nu o citești, pur și simplu, ci o trăiești în fiecare secundă. Chiar și atunci când lași cartea din mână, pentru o pauză sau pentru că ai încheiat-o, gândul ți-e tot la ea, încă trăiești povestea personajului principal, îi simți drama în suflet. Este una dintre cărțile pe care regret că nu le-am citit mai repede.

„Vina” este o carte care te îndrumă, oarecum, la introspecție. Te determină să cauți greșelile pe care le faci față de cei dragi și să le repari, până nu e prea târziu. Este o poveste care îți arată că banii și faima nu aduc fericire, ci doar o iluzorie fericire, care se poate destrăma într-o clipă, lăsând în urmă o durere nemărginită.

„Cine știe, poate uneori trebuie să vină o nenorocire ca să vezi binele de fiecare zi.”

Tomas H. este personajul principal al cărții și este, totodată, personajul încărcat de sentimente de vină. Când îl cunoaștem noi, este deja la marginea prăpastiei, îndurerat și singur, cuprins de amintiri dureroase. Treptat, îi aflăm povestea din trecut și până în prezent. Tomas era un bărbat norocos, reușind să o ia de soție pe cea mai frumoasă femeie din lume – Stella. El este scriitor, iar ea asistent universitar. În primul lor concediu împreună, îi cunosc pe Irene și pe Walter, pe care îi îndrăgesc repede, iar sentimentul este reciproc. Irene și Walter nu au reușit să aibă copii. În schimb, o au în grijă pe Ana, nepoata lor, care a rămas orfană de mică.

Succesul primei cărți scrise de Tomas îi propulsează rapid într-o viață îndestulată, în care își permit tot ce își doresc, și chiar mai mult de atât. Așa se face că își cumpără o casă, iar alături de ei vin și Irene, Walter și Ana, care le devin o adevărată familie. Pe atunci, cei doi tineri au primul lor copil, un băiețel timid, pe nume Paul.

„În ziua aceea, H. a simțit că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior și nu voia să-i mai dea drumul. Avea tot ce-și putuse dori vreodată și era recunoscător din tot sufletul pentru asta. pentru o clipă a avut sentimentul că e prea mult și totodată prea ușor câștigat totul, dar a alungat acest gând. Era pur și simplu copleșit de ceea ce trăia și, ce e drept, nu prea știa cum să facă față. Stella îi era alături, familiile se mândreau cu el, iar oamenii îl priveau cu deferență. Era mai mult decât visase vreodată.”

Faima și banii nu le aduc însă numai fericire, ci și necazuri. Asta deoarece, înconjurați în permanență de necunoscuți, Stella și Tomas încep să se înstrăineze. Ba chiar mai mult, Tomas începe să dezvolte sentimente de gelozie față de orice privire a vreunui bărbat spre Stella. Treptat, Tomas cade în patima alcoolului, iar momentele în care este amețit de aburii alcoolului îi produc acestuia tot felul de gânduri legate de fidelitatea Stellei.

De la prima ceartă și până la dezbinarea definitivă a familiei mai este cale lungă, încărcată cu certuri și împăcări, cu vorbe grele aruncate. Cu timpul, celor doi li se naște o fetiță, Clara. În timp ce Paul este băiatul mamei, timid și cuminte, Clara devine repede fetița tatălui, acea ființă neprihănită care reușește să facă din Tomas un om mai bun – cel puțin, pentru o perioadă. Însă vechile obiceiuri legate de alcool nu se uită definitiv, astfel că este nevoie de un singur declic, pentru a produce din nou probleme în acest sens. Tomas revine la vechiul obicei, de data aceasta mai înverșunat și mai pornit împotriva tuturor. De aici și până la tragedie, este doar un pas. Iar tragedia duce la ruptura definitivă a familiei, care odată părea cea mai fericită din lume.

Când nu mai suportă sentimentele de vină care îl încearcă, Tomas pleacă departe de familie, pentru a trăi în singurătate deplină. Acolo, își cunoaște locatarii casei până în cele mai mici detalii, le urmărește trăirile, atât bucuriile, cât și suferințele fiecăreia dintre familiile care locuiesc în chirie pe proprietatea vecină aceleia în care locuiește el. Urmărind viețile acestora, Tomas retrăiește propria lui viață.

„A constatat atunci că depresia e cel mai viclean animal de pradă. Te pândește, te amușină, te atrage în colțuri întunecoase, unde te acoperă cu mantia ei haină, te înghesuie în colțuri strâmte și neprimitoare, unde îți dă lovituri scurte și sigure exact în punctele tale vulnerabile. Depresia are simțuri ascuțite și tentacule infinite, care te cuprind în mrejele lor ca pe un somnambul pus pe pilot automat. E răbdătoare și insistentă și-și arată colții când te aștepți mai puțin. Când ai impresia că te lasă, te încolăcește din ce în ce mai strâns și nu-ți mai dă cu niciun chip drumul să pleci. Te mușcă încet și sigur, cu toată plăcerea de care este în stare. Te împuținează și te nimicește clipă de clipă, ceas de ceas. Se hrănește din tine și te rumegă cu încetinitorul.”

Vă las pe voi să descoperiți care este povestea lui Tomas H., care sunt greșelile pe care le-a făcut și ce finalitate are totul.

În ceea ce privește finalul cărții, pot să vă spun că mi-a plăcut foarte mult turnura pe care au luat-o lucrurile. Mi se pare că este un final potrivit, care m-a dus cu gândul că, într-un fel sau altul, Tomas H. a reușit să răscumpere o parte dintre greșelile pe care le-a făcut.

Așa cum v-am spus, este o carte tristă, dar minunată. V-o recomand cu încredere și vă sfătuiesc să nu vă lăsați păcăliți de cuvinte precum „trist” sau „dramă”, deoarece stilul de scriere al autoarei și povestea pot cuceri orice cititor.

 

Cartea „Vina” de Camelia Cavadia poate fi achiziționată de pe Elefant, unde o găsiți și în format ebook.

Advertisements

9 thoughts on “„Vina” – Camelia Cavadia

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: