„Cine mi-a pus albinele-n piept?” – Andreea Luca

Am aflat despre această carte citind recenzia Adrianei, de la Prefață de carte și a lui Sebi, de la Picioare metrice. Ambele recenzii sunt minunate și m-au determinat să îmi doresc să citesc și eu cartea. Titlul este unul cât se poate de sugestiv, iar împreună cu coperta, poți ușor face legătura cu subiectul cărții. Am primit cartea ieri, și deși aveam deja o altă carte începută, simțeam că asta mă atrage precum un magnet. Aș fi ținut-o în mâini, aș fi răsfoit-o și eram tot cu ochii pe ea, parcă de teamă să nu dispară. Așa că am decis să nu o mai amân. Nici nu credeam că odată ce încep să citesc această carte, nu o voi lăsa din mână până nu o termin, dar exact așa a fost.

„Viața este un vis din care, cel mai probabil, ne trezim prin moarte.”

Cartea este una tristă, dar în care am simțit, pe alocuri, optimismul autoarei. Ne prezintă povestea ei de viață, începând din 2006, moment în care soarta i-a pregătit o „surpriză” cât se poate de neplăcută. Andreea, o tânără plină de viață, ca orice altă tânără de vârsta ei – 23 de ani – își începe viața. Proaspăt ieșită de pe băncile facultății, este în căutarea unui job și încearcă să-și găsească un drum în viață. Dar soarta îi este potrivnică și îi aduce în cale o luptă crâncenă – lupta pentru propria viață. Astfel, momentul în care viața ei abia începe, după cum s-ar putea spune, este și momentul în care viața ei poate fi numărată în ani, cum chiar ea zice la un moment-dat.

„A fost ultima zi în care am văzut-o, ulterior a murit. N-am putut să înțeleg cum și de ce s-a întâmplat așa. Nicio clipă nu m-a lăsat să știu că ea știa ce urmează, știa de la bun început că viața ei se număra în luni și nu în ani, așa cum mă lamentam eu adesea când povesteam cu ea despre cât mai am de trăit.”

Andreea ne povestește cum a descoperit boala ce o amenința în fiecare moment – cancerul la sân. Povestea ei decurge cursiv, practic în timp ce citim, vedem viața ei derulându-se precum un film prin fața ochilor noștri, ai cititorilor. Modul în care este scrisă cartea m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi stat cu Andreea la o cafea, iar ea îmi povestea prin ce a trecut.

„Aveam momente când uitam că am cancer, dar erau scurte și cel mai probabil dormeam.”

Aflăm despre lupta ei cu boala, împreună cu ea trecem prin toate etapele, de la o simplă supoziție că nodulul pe care îl simte ar putea sau nu să fie ceva serios, până la operații, chimioterapie și după. Vedem reacția oamenilor la aflarea veștii că ea este bolnavă, și mai ales despre boala de care suferă. Descoperim cum iubirea o dezamăgește, exact în momentele în care ar fi trebuit să o susțină, să îi dea puterea de a merge mai departe, de a lupta cu și mai multă îndârjire pentru viața ei.

„De fiecare dată când îmi spune cineva să lupt cu cancerul, intru în panică. Nu știu să lupt, cu cine să lupt? Unde este acest cancer? Este ca și cum aș lupta cu propria persoană și aș da cu ea de toți pereții.”

Descoperim, prin povestea Andreei, cum cancerul poate lega prietenii, cum oamenii se împart între nepăsători, acuzatori pentru boala pe care un om o are, și oameni buni, care îți sunt alături chiar și în cele mai grele momente. Iar la final, după toate evenimentele prin care a trecut, Andreea ne mărturisește cum se simte cu adevărat, în ceea ce privește viața.

„De ce? De ce suntem noi oamenii nevoiți să trecem prin așa ceva? Cine a inventat boala asta care transformă corpul uman într-o ruină mergătoare?”

Cartea „Cine mi-a pus albinele-n piept?” este una cutremurătoare, pe care am citit-o cu lacrimi în ochi și care mi-a dat fiori din cap până în picioare. Este o carte pe care nu regret că am citit-o, ci care va fi în sufletul meu de acum încolo. Cred că deși este o carte extrem de tristă, care exprimă durere profundă, este una care ne poate ajuta să privim viața cu alți ochi. Pentru că dacă Andreea a reușit să își expună sufletul și trăirile într-o carte, noi avem datoria de a le primi în gândurile noastre și de a o primi pe ea în sufletele noastre. Andreea a dus o luptă cruntă, din care, sper eu, a ieșit învingătoare. Îi doresc multă sănătate și îmi doresc ca la un moment-dat, să poată să ne încânte cu o carte pozitivă, cu o experiență de viață plăcută și care o face fericită.

Vouă vă recomand din suflet cartea, chiar dacă o veți citi cu lacrimi în ochi, ca și mine. Soțul meu, stând lângă mine, a tras cu ochiul în carte, iar după vreo trei rânduri s-a oprit, s-a uitat la mine și mi-a zis, cutremurat, că lui i-a ajuns. Eu, în schimb, nu m-aș fi putut opri, nu aș fi putut să amân sau să abandonez cartea, indiferent de sentimentele pe care le transmite. Eu am sorbit fiecare cuvânt pe care Andreea l-a așternut pe foaie, am simțit fiecare lacrimă a ei și m-am bucurat de speranța pe care nu și-a pierdut-o.

„Cum poți să ai cancer și să fii bucuros – mic ghid în trei pași:

  1. Ignori cu desăvârșire că ai cancer.
  2. Dacă nu poți să ignori, te minți că te vei vindeca.
  3. Dacă nu poți să minți, începi și mulțumești pentru fiecare zi în care ai mai ridicat o dată capul de pe pernă.”

Dacă vă doriți și voi cartea, puteți lua legătura cu Andreea Luca, pe pagina de Facebook – razadeluca.

Advertisements

53 thoughts on “„Cine mi-a pus albinele-n piept?” – Andreea Luca

Add yours

  1. Pare a fi una dintre acele cărți tulburătoare de care ai neapărat nevoie pentru a îți aminti ce dar binecuvântat este această viață. Felicitări pentru recenzia minunată și sensibilă! ❤ Mie mi-ai transmis foarte multă emoție.

    Liked by 2 people

  2. Uau! Iti zic sincer ca mi s.a ridicat parul pe maini citind recenzia. Nu stiu daca as putea citi cartea asts cutrenuratoare. E cumplit numai sa te gandesti la cancer…

    Liked by 2 people

  3. Mi s-a făcut pielea de găină numai citind recenzia ta ce este însoțită de citatele frumoase, dar foarte triste. Îmi plac mult cărțile cu tentă psihologică ce studiază trăirile interioare ale oamenilor. Este o carte pe care trebuie să o citesc, fără doar și poate!

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: