„Nostalgia pianului fără clape” – Mădălina Alexandru

De la titlul atât de frumos ales la coperta minunată, toate sugerau o poveste frumoasă, ce avea să mă țină captivă. Poate a fost greșeala mea, că am avut așteptări prea mari de la această carte. Poate am mizat prea mult pe copertă și titlu, fără să știu la ce să mă aștept, de fapt.

Bonusul acestei cărți este că e scrisă bine și are o notă de originalitate, prin faptul că autoarea a ales ca personajele principale să fie pianiști. Cartea mi s-a părut statică, lipsită de acțiune, cu excepția câtorva scene, care au fost puțin mai antrenante. Spre final a reușit chiar să îmi trezească interesul. Să vă povestesc prea multe despre carte nu voi putea, pentru că aș da spoilere.

Personajul masculin principal este Ethan Reed, un pianist de excepție și un om de afaceri mârșav. Singurul lucru care contează pentru el cu adevărat este să fie mereu primul, mereu cel care decide, care este aplaudat, care are succes din toate punctele de vedere. Ethan este bărbatul afemeiat, care își petrece fiecare noapte în compania altei femei, toate agățate de prin baruri, cluburi sau de oriunde se ivește ocazia. Nu pune preț pe relații și nu știe să iubească. Obișnuit să aibă faimă atunci când vine vorba despre pian, nici nu concepe ca altcineva să ia locul întâi la concursurile la care participă.

„Aroganța lui mă calcă pe nervi, iar calmul meu insipid îl face violent. Vorbele celuilalt nu ne pătrund în minte sau în suflet niciodată, dar muzica da.”

Așa apare în viața lui Charlotte Brown, o pianistă necunoscută până în momentul în care participă la Extaided, unde, spre surpriza neplăcută a lui Ethan, ia locul întâi. De aici, Ethan pune la cale o adevărată răzbunare, menită să o distrugă complet pe pianista care a îndrăznit să îi fure faima. Charlotte se dovedește însă a fi o femeie total diferită de cele ce ajung, de obicei, în patul lui Ethan. Datorită firii ei îndărătnice, ea îi complică lui Ethan planurile. Charlotte este o femeie care nu acceptă că iubirea poate exista în viața unui om.

„Îi privi din nou chipul, oprindu-se asupra nasului delicat și a buzelor pline, roșii ca sângele. Gândi că fata asta era genul cu care s-ar fi jucat chiar și două nopți la rând. Cine știe, poate, după concurs, dacă totul se va termina cu bine, o va invita la o plimbare până la apartamentul lui. Apoi, se putea pierde în valurile acelea de păr roșcat.”

Așadar, între ei doi începe joaca de-a șoarecele și pisica. Relația dintre Charlotte și Ethan este furtunoasă, se ceartă, se împacă, apar agresiuni între ei, atât verbale, cât și fizice. În ciuda voinței lor, amândoi încep să simtă sentimente de iubire, sau cel puțin de atașament unul față de celălalt. Încăpățânați cum sunt, însă, nu permit acestor sentimente să iasă la suprafață, ci le înfrânează.

„De aceea, nu credea în ei sau în sentimentele lor: oamenii erau guvernați doar de răutate și egoism, de lucruri superficiale care nu amăgeau decât aparențele la care țineau atât.”

Chiar și când decid să lase sentimentele libere și să trăiască împreună, tot se răzgândesc, ajung la certuri și suferință. Iar la suferința lor și la distrugerea relației contribuie și trecutul lui Ethan, unul nu tocmai frumos. Acest trecut îl bântuie, iar în final, este hotărât să îi spună lui Charlotte despre coșmarurile ce nu-l lasă să trăiască așa cum și-ar dori. Va accepta ea trecutul lui? Vor putea trece peste acesta și să rămână împreună?

Și pentru că am văzut că toată lumea prin online spunea că îl detestă pe Ethan, puteți să mă treceți și pe mine pe lista aia. Dar o să vă spun cum am perceput eu personajele. Țineți cont că aceasta este părerea mea personală, nu înseamnă că și vouă vi se va părea la fel. Din punctul meu de vedere, autoarea a reușit să creeze personaje contrastante și totuși, care au ceva în comun. Poate chiar asta le-a făcut atât de instabile în relația dintre ele. În opinia mea, Ethan este un bădăran, comportamentul lui este de om dezechilibrat psihic. Charlotte este genul de pisică blândă care zgârie rău. În plus, dacă ați crezut că doar Ethan m-a enervat, vă înșelați. Nici Charlotte nu s-a lăsat mai prejos. Nu am înțeles comportamentul ei, dorința de a fi bună cu cel care o rănește. Nu am înțeles de ce îi acceptă tratamentul nepotrivit, toate greșelile. O să spuneți că din iubire, dar eu nu așa am perceput situația.

Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru cartea oferită.

Cartea „Nostalgia pianului fără clape”  de Mădălina Alexandru poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Quantum Publishers.

Advertisements

32 thoughts on “„Nostalgia pianului fără clape” – Mădălina Alexandru

Add yours

  1. Pe mine m-a fascinat povestea și felul de a scrie al Mădălinei Alexandru. L-am înțeles pe Ethan și am înțeles-o pe Charlotte. O fi ceva dezaxat sau nepotrivit în personalitatea mea din moment ce s-a petrecut asta? Poate! Faptul că e statică nu e un punct în minus. Dimpotrivă, felul în care narațiunea decurge te face ca, în ciuda antipatiei pe care unii dintre cititori pot s-o simtă pentru vreunul dintre personaje, să întorci cu nesaț pagină după pagină.
    N-ar trebui să mai scriem la fiecare postare: „Asta este părerea mea” de parcă ne-am teme să nu arunce alții cu ouă clocite în noi. Fiecare judecă lucrurile cu care interacționează după propria experiență de viață și, mai ales, după cât a înțeles din ce a trăit până la momentul respectiv.

    Liked by 5 people

  2. Sunt extrem de curioasă și eu cu privire la acest roman. Nu cred că mă va deranja prea tare o acțiune statică. Eu am așa un feeling de iubire față de acest roman dinainte de a îl citi, nu mă întreba de ce 😀

    Liked by 3 people

  3. Multumesc pentru recenzie, Anca!
    Theo, ma bucur enorm ca mi-ai inteles personajele si ca ti-a placut romanul meu! Te admir nespus ca autoare, dar si ca editoare, astfel incat parerea ta este importanta pentru mine!
    Oana si Geo, abia astept sa vad ce credeti despre romanul meu!

    Liked by 2 people

    1. :))) Multumesc, Claudia, comentariul tau mi-a adus un zambet. Chiar sunt curioasa cum ti s-ar parea cartea, poate tu le-ai gasi o explicatie, pe care eu nu am reusit.

      Liked by 1 person

      1. Cel putin pe el, probabil ca nu. Si chestia asta o spun nu doar pentru ca asa am simtit eu, ci pentru ca am vazut ca toata lumea care a citit cartea avea acelasi sentiment fata de el.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: