„Până ne vom revedea…” – Renee Collins

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Până ne vom revedea…” – Renee Collins

 

La această carte, m-au atras atât titlul, cât și coperta. Știu, este complet superficial, dar îmi asum această superficialitate. Cert este că nu mă așteptam să descopăr o poveste atât de frumoasă și de captivantă. Mi-a plăcut enorm, dar trebuie să vă avertizez că ar putea fi ușor tristă, așadar cei care adoră sfârșiturile exclusiv fericite ar putea să considere finalul acestei cărți ca fiind unul trist.

„Până ne vom revedea…” spune o poveste incredibilă, în care soarta își joacă rolul într-un mod cât se poate de surprinzător. Este prezentată o iubire atât de puternică și de sinceră, încât poate trece orice barieră… chiar și pe aceea a timpului.

La început, facem cunoștință cu Cassandra, o fată de liceu care este obligată de mamă și tatăl vitreg să își petreacă vacanța împreună cu ei și cu frățiorul său într-un orășel din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Începutul vacanței o dezamăgește complet pe Cass, care descoperă că orașul este plin de snobi, iar oamenii sunt interesați de petreceri pretențioase, care au loc la casele celor mai cunoscuți oameni din oraș.

„Ne-am întâlnit la o petrecere în aer liber. Cât de burghez sună! Eram atât de plictisită, încât îmi venea să-mi scot singură ochii.”

Plictisită, Cass se retrage pe plaja privată a casei pe care părinții ei au închiriat-o. Acolo, în timp ce privește răsăritul Lunii, are parte de o experiență cel puțin ciudată: vede o lumină intrigantă, în urma căreia descoperă că nu este singură pe plajă. Îl întâlnește pe Lawrence, un băiat complet diferit față de ceilalți băieți pe care îi cunoaște Cass. Atât înfățișarea lui, cât și îmbrăcămintea, vorbele și comportamentul, îi trezesc suspiciuni Cassandrei.

Din discuția cu el, Cass află că Lawrence este din 1925, iar casa în care locuiește ea pe perioada vacanței a fost construită de către Ned, unchiul lui Lawrence, în 1920. Deși la început crede că Lawrence o minte pentru a flirta cu ea, Cass descoperă în scurt timp că a avut loc o întâmplare nefirească, în urma căreia cei doi reușesc să se întâlnească pe plaja privată, chiar dacă îi despart o sută de ani.

Cass și Lawrence se îndrăgostesc repede și încep să își petreacă tot mai mult timp împreună. Plaja este singurul loc în care se pot întâlni, întrucât în momentul în care ajung la un anumit punct de la capătul acesteia, ambii intră în timpul lor. Însă întâlnirea dintre ei nu rămâne fără repercursiuni, astfel că prezentul lui Cass, anul 2015, se dovedește a fi influențat de deciziile pe care le iau pentru a fi împreună.

„Pe plaja asta și numai aici lumile noastre se suprapun.”

În timp ce caută răspunsuri pentru problema pe care au creat-o, Cass descoperă un articol de ziar, din care află că viața lui Lawrence este pusă în pericol. Din acest moment, cei doi încep o luptă contra-cronometru, în încercarea de a-i salva viața lui Lawrence. Dar oare descoperirea aceasta nu va avea efecte asupra continuumului spațiu-timp?

„Trebuia să mă fi gândit mai devreme la asta. Am văzut suficiente filme SF ca să-mi dau seama că există urmări atunci când te joci cu timpul. Continuumul spațiu-timp e o chestie fragilă. Există consecințe până și în urma unei schimbări minore neplanificate.”

Cuprinși de sentimente puternice care îi leagă, Cass și Lawrence sunt dispuși să riște totul pentru a-și îndeplini scopul, care, așa cum crede Cass, este de a împiedica evenimentul nefericit ce avea să-i aducă moartea lui Lawrence. Totuși o întrebare le stârnește neliniștea: oare vor mai putea să se întâlnească și după acea zi fatidică? Iar dacă soarta lui Cass este de a-l salva, și asta îi va ajuta să poată călători împreună în timp, care dintre ei va renunța la viața lui, pentru a putea fi împreună într-un alt timp?

„- Adică, tu crezi că vom fi în stare să călătorim fiecare în timpul celuilalt?

Încep să roșesc.

– E o stupizenie, nu?

– Nu, nu este! se aude glasul lui blând.

– Ba da! Călătoria în timp este imposibilă.

– Și totuși, iată-ne aici, despărțiți de un secol, dar îmbrățișați.

Un fior de energie mă străbate. Ne privim ochi în ochi.

– Și dacă ai dreptate? Ai idee ce-ar însemna asta?

– Ar însemna că noi doi am putea fi…

– Împreună, spune el încetișor, luându-mi mâna și împletindu-și degetele cu ale mele. Cu adevărat împreună. Fără obstacole care să ne despartă.”

Nu o să vă dau alte detalii despre ce se întâmplă, pentru a nu vă strica farmecul lecturii. Cartea este alertă, iar descoperirile pe care le fac cei doi îl țin pe cititor în suspans. Și trebuie să vă spun că deși mi-a plăcut finalul și l-am considerat ca fiind cel mai potrivit pentru această poveste, tot a reușit să-mi smulgă câteva lacrimi. Așadar, vă invit să citiți și voi cartea și să luați parte la o iubire imposibilă, dar extrem de puternică.

Advertisements

3 thoughts on “„Până ne vom revedea…” – Renee Collins

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: