„Anticarul” – Julián Sánchez

P5160535.JPG

„Anticarul” – Julián Sánchez

 

„Anticarul”, de Julián Sánchez este o carte interesantă, în care se combină mai multe stiluri. Povestea este încărcată de suspans, acțiune și o oarecare doză de romance. Nu lipsesc nici detaliile istorice și religioase, care condimentează povestea de la baza cărții. „Anticarul” este împărțită în trei părți: Anticarul și scriitorul, Manuscrisul Casadevall și Căderea fluturelui.

Acțiunea are loc în Barcelona, unde Artur Aiguader se ocupă de vânzarea antichităților în magazinul său. Viața îi este amenințată în momentul în care descoperă un manuscris vechi, din secolul al XV-lea, care este scris în dialecte vechi, greu de înțeles și de tradus. Simțindu-se în pericol datorită descoperirii sale, Artur îi trimite fiului său vitreg, Enrique Alonso, o scrisoare în care îi spune despre temerile sale și îi indică locul în care ascunde manuscrisul.

Într-o dimineață, Artur este găsit mort în magazinul său, iar ancheta dovedește faptul că a fost ucis. Astfel, Enrique se întoarce la Barcelona, pentru a pune la punct afacerile tatălui său. Deși știe de existența manuscrisului din scrisoarea de la tatăl său, Enrique decide să ascundă acest lucru de polițiști și să înceapă o anchetă proprie, întrucât îi bănuiește pe apropiații lui Artur că ar avea legătură cu uciderea acestuia.

„Nu degeaba fusese căminul lui vreme de douăzeci și șapte de ani, iar dintre aceștia, vreme de șaisprezece ani Barcelona se aflase la picioarele lui. Azi se întorcea cu un gol în suflet, fiindcă în fiecare dintre călătoriile sale, cu aceeași rigoare cu care credincioșii își îndeplinesc obligațiile religioase, îi făcea o vizită obligatorie, dar mult dorită, celui care mai întâi fusese nașul lui, pentru ca apoi, vreme de șaisprezece ani, să le ia locul părinților săi care muriseră. Astfel, dorul nesfârșit a fost dublat, de data aceasta, de tristețea sfâșietoare a absenței tatălui său.”

La scurt timp după sosirea lui Enrique în Barcelona, i se alătură Bety, fosta lui soție, care își dorește să îl ajute și să îi fie alături în acele momente grele. Astfel, cei doi încep să traducă manuscrisul, care ascunde secretul legat de „Piatra lui Dumnezeu”. De aici, lucrurile se complică, întrucât traducerea nu este ușor de făcut, iar Bety apelează la ajutorul unui filolog pentru a obține o traducere precisă a manuscrisului.

În viața lui Enrique apare o veche prietenă din tinerețe, Mariola. Între cei doi începe să se creeze o legătură amoroasă. Astfel, Enrique este prins într-un fel de triunghi amoros cu fosta soție și cu actuala iubită.

Aflăm despre manuscris că i-ar fi aparținut lui Casadevall, unul dintre arhitecții Catedralei din Barcelona. Iar „Piatra lui Dumnezeu” la care face referire în manuscrisul său pare a fi un obiect încărcat de magie și mister, care a provocat o adevărată dispută între civilizații. Conform manuscrisului, acest obiect misterios se află undeva în Barcelona.

Dacă în prima parte a cărții este prezentată povestea lui Artur și mai apoi, decursul anchetei poliției, precum și încercarea lui Enrique și Bety de a dezlega misterul și a descoperi criminalul, în cea de-a doua parte este prezentată traducerea manuscrisului. Descoperim astfel o poveste veche de sute de ani, în care aflăm despre suferința cauzată de Ciuma Neagră, lupta dintre civilizații, dar și despre existența magiei.

„Afară vijelia se întețise. Fulgerele brăzdau cerul cu o furie neobișnuită, iar tunetele, deloc înăbușite în ciuda grosimii pereților, se auzeau unul după altul. […] Aș fi putut jura că cineva sau ceva își manifesta furia în fața unor revelații care n-ar fi trebuit să aibă loc, iar furia aceea era simțită ca o furtună, fiindcă era singura formă în care creierul nostru o putea capta sau înțelege.”

A treia parte este, după părerea mea, și cea mai intensă, mai interesantă. Lucrurile încep să se precipite în momentul în care este descoperită o a doua persoană ucisă. Întrucât și această persoană avea legătură cu manuscrisul, Enrique și Bety simt că pericolul pândește asupra lor. Vom lua parte la încercarea lor de a găsi „Piatra lui Dumnezeu” și la demascarea criminalului.

„Se părea că documentul avea un fel de forță vitală proprie. Se oprise în mâinile puținilor experți capabili să-i descifreze conținutul: mai întâi, ale unui bătrân anticar pasionat de trecut; apoi ale unui tânăr și deja faimos scriitor; și, în cele din urmă, ale unor filologi specializați în limbile clasice. Iar interesul posesorilor săi succesivi de a rezolva misterul creștea și tot creștea. Nu, era imposibil, era ridicol, un manuscris cu asemenea capacități, aproape cu o viață proprie…”

„Anticarul” mi s-a părut o carte care îl ține pe cititor în suspans, în așteptarea de a descoperi cine este criminalul. Deși pe parcursul lecturii am oscilat între a bănui diverse personaje, spre final deja bănuiam cine se află în spatele siluetei care stătea mereu în umbră. Iar în ceea ce privește soarta „Pietrei lui Dumnezeu”, am rămas cu anumite semne de întrebare, deoarece autorul a avut grijă să contureze povestea într-o manieră care deschide mintea cititorului spre diverse ipoteze.

Recomand cartea oricărui cititor care apreciază acest stil. Dacă sunteți atrași de istorie și de anumite detalii religioase, cu siguranță veți găsi această carte ca fiind una bine documentată și captivantă.

Mulțumesc Editurii All pentru acest exemplar.

Cartea „Anticarul” de Julián Sánchez poate fi achiziționată de pe site-ul editurii All.

all

Advertisements

7 Comments Add yours

  1. Felicitari pentru recenzie.Nu am citit cartea,iar din ce ai descris tu,ma atrage maxim!

    Liked by 1 person

    1. Mersi. Cred ca ti-ar placea, pare stilul tau.

      Like

  2. Mariam Oana says:

    Sună foarte bine. Felicitări pentru recenzia minunată! ❤

    Liked by 1 person

  3. Antoaneta says:

    Am citit cartea in urma cu cativa ani. La inceput ma enervau descrierile orasului si dadeam paginile (stiu! frivol din partea mea, dar era obositor rau de tot), apoi am inceput sa le citesc pentru ca autorul incepuse sa redea mai multa actiune si suspansul incepuse sa se ridice la cote “atractive”. Ideea centrala a cartii mi-a placut mult. Eu citesc rar carti cu tente religioase si doar daca subiectul mi se pare captivant. Cartea aceasta chiar e interesanta si mi-a placut destul de mult.

    Liked by 1 person

    1. Stiu, descrierile m-au obosit putin si pe mine, dar eram prea curioasa de actiune.

      Liked by 1 person

      1. Antoaneta says:

        Exact! Actiunea face diferenta! 😉

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s