„Crima mumiei” – Christian Jacq

P5160534.JPG

„Crima mumiei” – Christian Jacq

 

Prima mea dragoste literară a cuprins cărțile polițiste, poate și din cauză că mama mea mi-a transmis această plăcere, încă de când eram la școală. Deși în prezent citesc aproape orice stil, cărțile polițiste au rămas printre preferatele mele. Așadar, nu întâmplător mi-am dorit să citesc ”Crima mumiei”, care chiar în descrierea de pe coperta a patra, este comparată cu stilul Agathei Christie – una dintre autoarele care mi-au deschis iubirea pentru acest gen de cărți.

„Crima mumiei” este o carte de-a dreptul captivantă, care se citește ușor. De fapt, încă de la primele pagini, acțiunea m-a prins, astfel încât mi-am dorit să parcurg cât mai repede paginile, pentru a descoperi misterul care se află în spatele crimei comise într-un birou de la British Museum.

„- Desigur, motivul crimei… Furtul? O crimă pasională? Un complot? O greșeală înfricoșătoare? O sinucidere mascată în crimă? Sau cu totul altceva?”

Povestea are în prim-plan o familie de renume din Anglia. Frances Mortimer, a doua soție a lui Sir John Arthur Mortimer, un cunoscut profesor și director al departamentului de egiptologie al British Museum, este ucisă în biroul soțului ei. O crimă pe cât se poate de ciudată, cu un suspect principal și mai ciudat – o mumie.

„Toată săptămâna trecută, ziarele scriseseră despre „crima mumiei”. Jurnaliștii de scandal dăduseră frâu liber imaginației, mergând de la blestemul faraonilor până la Jack Spintecătorul, reînviat sub bandaje.”

„- Să nu uităm, adăugă el, că mumia este martorul nostru cel mai important. Ea este ultimul „martor” care s-a aflat în preajma doamnei Frances Mortimer.”

Pentru a putea dezlega ițele încurcate ale acestei crime, superintendentul Scott Marlow de la Scotland Yard îi cere ajutorul lui Higgins, un fost inspector-șef de la Scotland Yard. Împreună, cei doi încep ancheta în cazul morții tinerei doamne Mortimer. Lista de suspecți este impresionantă, cuprinzând persoane care se aflau în diverse relații cu tânăra ucisă. În timp ce unii o iubeau pe aceasta, alții o detestau, iar altora le era indiferentă. Cel puțin, așa par lucrurile la început. Dar categorisirea acestora în funcție de sentimentele pe care le aveau pentru Frances nu face descoperirea criminalului mai ușoară.

„Sir John Arthur Mortimer: înalt și fermecător, ambițios, muncitor, însetat de putere, sigur pe sine, preocupat excesiv de rangul și demnitatea sa. Philipp Mortimer: încăpățânat, violent, instabil, îndrăgostit nebunește de Frances Mortimer. Eliot Tumberfast: pasionat, impetuos, mistic, hipersensibil, posedă o adevărată vocație pentru știință. Agatha Lillby: perfecționistă, încearcă să-și ascundă caracterul în timpul serviciului, dar e devorată pe dinăuntru de pasiunea pentru jocul de cărți și câștig. Barry: un revoltat care se crede neînțeles, un anarhist, dar și un laș care nu ezită să-și ponegrească anturajul. J.J. Battiscombe: un funcționar mărunt dezamăgit de viață, un fricos și un ranchiunos protejat de uniforma pe care o poartă. Doubleyou, hoțul care știe să se poarte vulgar și să fie pretențios, vrând să ascundă că a adunat o avere și că are legături puternice cu lumea interlopă, este, de altfel, un bărbat prudent. Profesorul lui Frances Mortimer este în egală măsură un visător care și-a găsit muza și un bătrânel cam libidinos, înger și demon deopotrivă. Indira Li, o fată fermecătoare, care fură și care știe să se folosească de frumusețea sa.”

Însă în anchetarea crimei, apar noi informații și legături, care duc la dezvăluirea unor hoți de antichități. Să fie acesta firul care conduce la dezlegarea misterului? Cu mult tact, și cu ambiție, inspectorul Higgins reușește să pună informațiile cap la cap, pentru a da de urma criminalului.

„Higgins citi de trei ori toate notițele. Memoria făcea operații bizare, în care fiecare element își ocupa treptat locul. Cine ar fi comparat creierul lui Higgins cu un calculator l-ar fi jignit profund, pentru că se considera total diferit de o mașină. Știa foarte bine că orice mecanism, oricât de bun ar fi fost, nu era suficient de bun într-o anchetă.”

Unul dintre punctele forte ale inspectorului Higgins este consecvența. Indiferent de atitudinea pe care suspecții o afișează, el nu renunță la interogatorii și la căutarea dovezilor care să îl ajute la rezolvarea ciudatului caz. Cu un spirit de observație deosebit de bine dezvoltat, el reușește să găsească indicii chiar și în cele mai stranii locuri.

În momentul în care este convins de corectitudinea răspunsului pe care îl căuta, fostul inspector pune la punct un plan prin care să îl determine pe criminal să își mărturisească fapta. Modul în care acționează îl surprinde chiar și pe partenerul său din anchetă, Marlow.

Mi-a plăcut enorm modul în care acționează Higgins, în care folosește intuiția și informațiile obținute, pentru a rezolva cazul. Cartea este scrisă într-un mod alert, care te atrage direct în mijlocul acțiunii și te face părtaș la ancheta care se desfășoară. Personajele provin din diverse medii, fiecare fiind interesant în felul său, și jucând un rol important în desfășurarea anchetei.

„În mod ciudat, William W. Doubleyou, care avusese de atâtea ori de-a face și cu infractori și cu polițiști, se temea mai mult de acel inspector atât de calm, cu mustață cenușie, decât de impozantul Scott Marlow, care rămăsese în spatele biroului.”

Mulțumesc Editurii All pentru această carte.

„Crima mumiei”, de Christian Jacq, poate fi cumpărată de pe site-ul editurii.

Puteți citi informații despre autor pe site-ul Editurii All.

all

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s