Poveste de Paști

18034654_1608806169160364_1358361135_n

Poveste de Paști

 

După o iarnă încăpățânată a venit, în sfârșit, și primăvara. Ca în fiecare an, primăvara apare cu iz de Sărbătoare – se apropie Paștele. Privim în jur și vedem cum orașele se îmbracă în straie colorate, de sărbătoare. Iepurași de toate dimensiunile și ouă care mai de care mai frumos încondeiate încep să își facă apariția pe străzile orașelor și în vitrinele magazinelor. Copiii se bucură la vederea lor și sunt cu adevărat fermecați de magia de culori care se îmbină peste tot în jur.

Privind la acest spectacol care își întinde culorile și formele sub ochii noștri, un sentiment de dor și nostalgie îi cuprinde pe cei care încă își amintesc de adevăratul simbol al acestei sărbători – Învierea lui Iisus Hristos. În urmă cu doar câțiva ani, pe când Paștele nu însemna doar iepurași zâmbitori care aduc în coșulețe ouă colorate, această sărbătoare avea un farmec aparte, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

În schimbul coloranților artificiali luați din comerț, ouăle erau vopsite în coji de ceapă, iar modelele erau unele cu totul deosebite. Îmi amintesc cu drag cum decurgea sărbătoarea, în urmă cu 15-20 de ani. Eram copii, iar pentru noi, sărbătoarea avea o însemnătate deosebită. Era momentul perfect pentru a îmbina jocul cu utilul. Era bucuria de a culege flori și iarbă, pe care mama și bunica le foloseau pentru decorarea ouălor.

Dimineața, copiii ieșeau pe stradă și adunau tot ce li se părea potrivit, pentru a decora ouăle: flori de câmp, frunze de la diverse buruieni și chiar fire de iarbă. Odată culese, împreună cu mamele lor, ei pregăteau bucățile de ciorapi, în care urmau să „îmbrace” ouăle. Cu multă grijă, ouăle erau pregătite, așezate în bucata de ciorap, în care se introduceau și diverse frunze sau flori, dintre cele adunate cu atâta bucurie. Odată aranjate, ouăle se fierbeau în apa cu coji de ceapă, care le oferea o culoare roșie, reprezentativă pentru sărbătoarea tradițională.

Însă ouăle nu erau singurul simbol al Învierii Domnului, ci ele erau însoțite și de gustosul cozonac tradițional, copt în cuptorul bunicii. Mireasma de cozonac se îmbina cu căldura soarelui de primăvară, aducând un sentiment de bucurie în sufletele tuturor, indiferent de vârstă.

Iar când toată munca era gata și pregătirile erau finalizate, oamenii se pregăteau cu grijă pentru noaptea ce urma – noaptea Învierii. De cele mai multe ori, copiii erau îndrumați să doarmă, pentru a fi pregătiți să ia parte la Slujba de Înviere. Copiilor mai mari li se permitea să stea alături de părinți, iar împreună urmăreau diverse filme despre Învierea lui Iisus.

Când se apropia noaptea, cu toții se îmbrăcau în haine de sărbătoare, de obicei cumpărate chiar pentru această zi deosebită. Copiii așteptau cu nerăbdare să meargă la Biserică, unde alături de familie, prieteni și ceilalți oameni din împrejurimi, luau parte la o slujbă încărcată de emoții și de simboluri.

Însă poate unul dintre cele mai deosebite momente ale acestei sărbători era Duminica Învierii. Era ziua în care mesele se serveau în familie, se ciocneau ouă, însoțite de urările „Hristos a Înviat” și „Adevărat a Înviat”. Iar la sate, bucuria copiilor era cu mult mai mare, întrucât mergeau la rude și vecini, pentru a aduna ouă roșii. Odată întorși acasă, distracția continua cu verificarea „prăzii” obținute de fiecare. Bucuria cea mai mare era să compare culorile și formele pe care le observau pe fiecare dintre ouăle primite.

Iar după-masa la sat era cu totul specială. Era momentul când lumea își permitea o bine-meritată odihnă. Vecinii și familiile se adunau pe stradă, îmbiați de soare, căldură și de bucuria sărbătorii și petreceau împreună o după-masă magică, însoțită de povești și joacă.

Azi, toate acestea au rămas amintiri ale celor care încă au reușit să prindă esența sărbătorii pe care o numim acum, simplu, Paști.

18009326_1608806155827032_1520409739_n

Advertisements

2 thoughts on “Poveste de Paști

Add yours

  1. Foarte frumos articolul! M-ai facut sa-mi aduc aminte de copilarie, de cand erau, sau cel putin pareau, sarbatorile fericite. Fericite cu adevarat, nu asa, doar la nivel de urare.

    Liked by 2 people

    1. Mersi, Sorina. Ma bucur ca am reusit sa iti transmit aceste emotii. Pe mine sarbatorile ma fac sa imi amintesc de copilarie, atunci parca erau mai frumoase. Acum, nu cred ca doar varsta e de vina, ci faptul ca se pare ca oamenii au uitat care este cu adevarat semnificatia acestor zile.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: