„Evanghelia după Lucifer” – Tom Egeland

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Evanghelia după Lucifer” – Tom Egeland

 

„Evanghelia după Lucifer”, de Tom Egeland, este o carte cu adevărat surprinzătoare, o carte care antrenează mintea cititorului. Scrisă ca o poveste care îmbină trecutul cu prezentul, mitologia cu realitatea, religia cu ateismul, aceasta este una dintre acele cărți care îl determină pe cititor să gândească, să își pună întrebări, să încerce să găsească răspunsuri.

Însuși autorul scrie despre această carte: „Evanghelia după Lucifer este un roman – un joc al gândurilor la granița dintre realitate și ficțiune, dintre fantezie și mitologie.” (Tom Egeland, pagina de Mulțumiri din roman). Nu pot decât să fiu de acord cu această afirmație, întrucât în timp ce parcurgeam acțiunea, nu o dată mi-am pus întrebarea: „oare cât este ficțiune, și cât este adevărat?”.

Regăsim în acest roman o serie de denumiri biblice, liste care conțin nume de demoni, paragrafe din Biblie, crime ritualice și multe alte detalii care fac referire la diverse religii, secte și teorii ale formării Universului și a Pământului.

„- Ce este satanismul? Să fie oare credința că diavolul ar fi idolul existenței? Satanismul nu este o religie, ci o combinație de confesiuni alternative divergente. Luciferanii mărturisesc mai mult o filosofie decât o religie. Ei cred că Lucifer și diavolul sunt două zeități diferite și, mai mult, că Lucifer ar fi o față pozitivă a diavolului.”

„- Ceea ce arată calendarul maiaș ar fi începerea unui nou ciclu cu totul nou care ar presupune alterarea completă a ordinii universului. Unele dintre cele mai răspândite predicții ar fi: inversarea polilor Pământului, chiar întoarcerea Pământului cu susul în jos, sau apropierea Pământului de planeta Nibru, al cărei ciclu în jurul soarelui are o durată de 3661 de ani. O altă probabilitate ar mai fi deschiderea unui pasaj între două dimensiuni paralele. În fine, anul 2012 se prefigurează a fi un an plin de magie și de fantezii ale lansării unor sumedenii de profeții teologice despre viitorul omenirii.

– Să înțeleg atunci că Manuscrisul lui Lucifer ar prezenta încă o astfel de teorie?”

Romanul ne prezintă două povești, care sunt legate între ele de un manuscris, vechi de 4500 de ani: presupusa Evanghelie după Lucifer. În prim-plan, avem povestea din anul 2009, care îl are ca protagonist pe Bjørn Beltø, un arheolog care descoperă un fragment din manuscrisul care se presupune a face parte din Evanghelia după Lucifer. De cealaltă parte, este prezentată povestea profesorului Giovanni Nobile, din Vatican, poveste care are loc în anul 1970, când profesorul intră în posesia aceluiași manuscris.

În momentul în care Giovanni Nobile intră în posesia manuscrisului care reprezintă a treia parte din Evanghelia după Lucifer, viața sa este complet dată peste cap. Astfel, o sectă, numită drăculsânge, o răpește pe Silvana, fiica profesorului Nobile, și o închide într-un sicriu. Pentru a-și salva fiica, singura opțiune este de a preda manuscrisul Marelui Maestru.

„De ce ar vrea Dumnezeu să intervină în nimicnicia existenței pentru simplul motiv că un amărât și-ar împreuna mâinile cerșind ajutor?

„Rugăciunile”, se gândi Giovanni, „nu sunt decât strigătele de deznădejde ale celor slabi. Și acum tocmai eu sunt cel care are nevoie de Dumnezeu.” ”

În 2009, același manuscris este găsit la Kiev, iar arheologul Bjørn Beltø este chemat să preia manuscrisul, în speranța că va reuși să dezlege misterul care învăluie acest manuscris.

Cele două povești sunt prezentate intercalat, iar pe măsură ce avansează, aflăm legătura dintre ele. Odată intrat în posesia manuscrisului, Bjørn Beltø începe cercetările, pentru a descoperi ce reprezintă acesta. Astfel află despre povestea din urmă cu 40 de ani și începe căutările, în speranța că va reuși să afle ceva despre vechiul posesor al acestui manuscris – profesorul Nobile.

„- Cel mai probabil că și-au găsit sfârșitul legați în lanțuri și aruncați în adâncurile Mării Tireniene sau zidiți în blocurile de beton ridicate atunci pentru podurile ce urmau să facă legătura între autostrăzile din această zonă. O tragedie, nici mai mult, nici mai puțin. Iar cu adevărat straniu – aici se opri, încercând să-și găsească cuvintele – este că toate întâmplările de acum par replici ale evenimentelor de odinioară. Este ca și cum istoria s-ar repeta având în centru același manuscris ivit din neant, aceeași sectă… aceleași crime…”

Însă veștile nu sunt cele la care spera, întrucât se pare că profesorul a decedat. Astfel, arheologul este nevoit să se bazeze pe noile legături formate, și să se folosească de puținele informații pe care reușește să le obțină, legate de manuscris și de povestea profesorului Nobile.

Însă deținerea unui manuscris atât de important nu oferă nimănui o viață tocmai lipsită de griji. Iar problemele și situațiile ciudate nu întârzie să apară. Astfel, arheologul descoperă că este vizat de două grupări diferite – secta drăculsângelui, și o organizație care are ca scop descifrarea manuscrisului, numită „Proiectul Lucifer”.

„Inițial, ordinul drăculsângelui s-a format în Orientul Mijlociu în secolul al IV-lea, avându-și originile în sincretismul gnostic, creștin, maniheist și yazidi, fiind așadar o contopire a mai multor religii. În aceeași măsură în care druizii își iau ideile din diferite religii și filosofii, și drăculsângele a primit influența mai multor confesiuni. Secta a pătruns în Europa Centrală în secolul al VI-lea, dar a dispărut apoi gradual din analele istoriei. Nu este cunoscut dacă drăculsângele a dispărut pur și simplu sau dacă și-a pierdut treptat adepții. Au reapărut în paralel cu catarii în secolul al XI-lea și s-au extins pe teritoriile de azi ale României, Ungariei și Rusiei în secolul al XV-lea.”

Desigur, ambele încearcă să intre în posesia manuscrisului, fiecare având propriul scop. Indiferent de voința lui, Beltø trebuie să aleagă de partea cui să rămână. Așadar, se alătură Proiectului Lucifer, pentru a-i ajuta să descopere misterul legat de controversata Evanghelie a lui Lucifer.

După îndelungi căutări și încercări de a descifra secretele ascunse în cele trei părți care formează Evanghelia după Lucifer, Beltø și o echipă numeroasă, formată din persoane din diverse medii de cercetare, găsesc ceea ce se presupune să fi fost Turnul Babel. Această descoperire reprezintă punctul culminant al întregii acțiuni.

Însă ce descoperiri se fac, și care sunt concluziile pe care le formează specialiști în urma acestor descoperiri, vă las pe voi să aflați, citind romanul. Tot ce vă mai spun este că deznodământul m-a lăsat complet uimită. Mi s-a părut unul cu totul neașteptat, a fost o surpriză totală, și plăcută.

Cartea „Evanghelia după Lucifer”, de Tom Egeland mi-a fost oferită pentru recenzie de către Editura All.

Romanul poate fi achiziționat de aici.

Mai multe informații despre autor găsiți aici.

Advertisements

7 thoughts on “„Evanghelia după Lucifer” – Tom Egeland

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: