„Eu împotriva mea” – Vol. 1 – Daniel Botea

P2220504.JPG

„Eu împotriva mea” – Vol. 1 – Daniel Botea

 

Experiența de a citi cartea „Eu împotriva mea”, de Daniel Botea, a fost una deosebită pentru mine. În primul rând, pentru că mi-a oferit o lecție: să nu mai judec o carte după copertă și titlu. Să vă spun puțin despre ce este vorba. Văzând titlul și coperta cărții, nu știam la ce să mă aștept să găsesc între paginile acesteia. Poate și acesta este unul dintre motivele pentru care am amânat atâta timp până să pun mâna pe ea.

Însă ceea ce am descoperit, încă din primele rânduri, m-a fermecat, m-a încântat. Citind această carte m-a determinat să afirm că am descoperit remediul ideal pentru tristețe, stres și orice se leagă de o zi proastă. Și asta deoarece am râs în hohote la aproape fiecare pagină.

Deși acțiunea cărții nu este deloc una care să atragă măcar zâmbete, ceea ce îl determină pe cititor să râdă din toată inima este umorul sarcastic al personajului principal, Leinad. Modul în care este scrisă cartea mi-a dat senzația că stăteam la masă cu personajul principal, care îmi povestea o serie de întâmplări recente din viața lui.

„Acum am învățat să comunicăm prin îmbrăcăminte; astfel, poți face ușor distincția între o fată cuminte și una mai somnoroasă de fel, care se culcă prin mai multe paturi. Distincția se poate face și între băieții care își știu mărimile și cei care nu, și mai sunt unii, mai feminini decât multe fete pe care le-am întâlnit la orfelinat.”

Trebuie să recunosc faptul că Leinad m-a fermecat, m-a intrigat. Un băiat simplu, orfan și fără prea mulți prieteni, Leinad se străduiește să urmeze cursurile Facultății de Psihologie.

Aflat într-o situație în care mulți tineri s-ar pierde, luând-o pe căile cele mai greșite posibil, Leinad încearcă din răsputeri să ducă o viață normală, specifică oricărui student. Îl are alături doar pe Diu, care este prietenul și colegul său, și a cărui familie l-a ajutat pe Leinad să facă față greutăților vieții de orfan.

„- Alo! Dormi?

El era, Diu, colegul și prietenul meu cel mai bun. Nici nu prea aveam cum să fie altfel, având în vedere faptul că sunt prea puțin sociabil. E un băiat bun, în ciuda întrebărilor sale stupide gen „ai ajuns?” când eu stau chiar în fața lui, „te-ai lovit?” când eu mă spăl de sânge și tot așa.

– Nu, Diu! Vorbești cu robotu’!

– Unde ești?

– Unde aș putea să fiu când mă suni pe fix, măi, geniule?

– În cameră?

– Bravo, Sherlock!”

Viața lui se desfășoară în limitele normale, împărțită fiind între cursuri, examene, și nelipsitele beții cu colegii. Însă lucrurile se schimbă în momentul în care Leinad își pierde telefonul.

„Între degetele fine, aparatul părea și mai grosolan decât mi-l aminteam. Îmi era și rușine că într-o epocă plină de smart-phone-uri, eu dețineam un stupid-phone, dar măcar mi se asorta întru totul.”

Acest lucru provoacă o serie de întâmplări care au menirea de a-i întoarce viața complet pe dos, din toate punctele de vedere. O cunoaște pe Carla, care are să-i devină amică.

„- Carla, dragă, trebuie să fii mai masochistă decât skaterii ce-și rup oasele zilnic prin parcuri ca să te rogi să primești o pacoste ca mine pe cap. cum pot fi eu răspunsul unei rugăciuni? Te-ai rugat pentru ce? Chiar își doreai un inadaptat nespălat mai mult decât orice altceva ai fi putut cere?

– Am cerut o șansă la viață. Ceea ce am trăit cu tine până acum nu poate fi comparat cu viața mea anterioară.”

Tot de la acest eveniment nefericit, însă, viața lui ia o întorsătură complet neașteptată, în momentul în care un bărbat se împiedică de el, ajungând să îl acuze de furt.

„Pe lângă toate lucrurile tale, se găsește și un portofel străin, plin cu bani. Nu acesta e motivul bătăii pe care ai încasat-o de ai intrat în comă?”

Dar oare chiar a furat? Și cum va ieși din această situație neașteptată? Va reuși să facă față singur amenințărilor care devin tot mai dese? Cine îi va rămâne alături, și cum se va schimba Leinad în urma acestor evenimente? Ei bine, o să vă las pe voi să descoperiți, citind cartea.

În esență, ceea ce ne oferă lecturarea acestei cărți este o lecție de viață. Deși scriitura este una simplă și cartea este scurtă și ușor de citit, aceasta cuprinde o idee interesantă, o perspectivă asupra vieții. Leinad se consideră un băiat închis, fără prieteni și fără sentimente.

„Aici recunosc, deși eu și sentimentele ne asortăm precum tenișii la costum, că m-am înmuiat. Aveam ceva în comun cu acea fată… pe nimeni! Ceea ce aveam în comun era nimic! Tot nimicul. Există câte unul pentru fiecare și, totuși, ale noastre păreau asemănătoare.”

Însă întâmplările prin care trece după pierderea telefonului îl determină să își pună anumite întrebări legate de persoana proprie, de capacitatea lui de a ține la alte persoane care apar în viața lui.

Finalul cărții este incert, întrucât autorul ne pregătește și o continuare. Vă recomand această carte, pe care o veți găsi cu siguranță una plăcută, amuzantă în felul în care este scrisă, dar și realistă. Spun realistă, deoarece în viziunea mea, Leinad ar putea fi oricine, un coleg de clasă, sau de la muncă, un prieten din grupul nostru, sau colegul de cameră de la facultate.

Așadar, vă invit să citiți această carte.

Cartea „Eu împotriva mea” – Vol. 1, de Daniel Botea poate fi cumpărată de pe site-ul Editurii Quantum Publishers.

Acest exemplar mi-a fost oferit spre recenzie, de către Editura Quantum Publishers, căreia doresc să îi mulțumesc pe această cale!

16003228_560325790843592_4980520470105643541_n

Advertisements

3 thoughts on “„Eu împotriva mea” – Vol. 1 – Daniel Botea

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: