15 întrebări pentru Andres

andres-2

15 întrebări pentru Andres

  

  1. Bună, Andres. Îți mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări. Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, să te cunoască și cititorii.

Bună, Anca!

Îți mulțumesc și eu pentru invitație.

Sunt Andreea, dar îmi place să mă semnez Andres. Scriu pe blogul personal de prin 2007, iar în 2009 am pus bazele unui club de carte împreună cu o prietenă dragă: www.serialreaders.com. Este spațiul nostru de joacă, copilul nostru care anul acesta a ajuns la frumoasa vârstă de 7 ani și de care suntem tare mândre. Citesc mult, dar nu atât cât mi-aș dori, desenez, urmăresc seriale, ascult muzică, iubesc până la cer și înapoi, ador pisicile și fluturii. Despre toate acestea scriu pe blogul personal, pe Serial Readers sau pe alte publicații online. Suntem ceea ce scriem, mi-a spus cineva la un moment dat. Dacă îmi vei citi textele, mă vei găsi pe mine. Sunt printre rânduri, printre cuvinte, sunt eu fără nicio mască.

  1. Cum ți-a venit ideea de a scrie „Încă o dorință”?

Încă o dorință a luat naștere ca un proiect online. În urma unor discuții avute cu un prieten care avea un site de cosmetice, a apărut ideea de a oferi fetelor un motiv în plus de a reveni pe site. Inițial, planul a fost de a scrie o poveste, zece articole publicate în zece săptămâni. Andrei, prietenul de care îți spuneam, a fost cel care m-a susținut, care a venit cu întrebarea “ce ar fi dacă?” și primul băiat care a citit povestea sau, mă rog, fiecare capitol înainte de a fi publicat. Îmi aduc aminte de acea duminică în care am urcat pe site primul articol/capitol al cărții de parcă ar fi fost ieri – au trecut mai bine de opt ani de atunci. Aveam niște emoții de mă lua cu leșin. O să fie bine, îmi spunea Andrei, fetele vor iubi povestea. Problema mea era că nu aveam o poveste propriu-zisă, ci doar începutul, capitolele aveam să le scriu pe parcurs. Reacțiile fetelor mi-au dat încredere că povestea, așa cum am pornit-o, are potențial și, cumva, m-au inspirat pentru a continua.

inca-o-dorinta-andres

  1. Cât timp ți-a luat să scrii cartea?

Scriam câte un capitol pe săptămână, mai exact duminica. Aceea era ziua în care mă dedicam poveștii, în care dădeam o formă ideilor de peste săptămână. La final, au ieșit 20 de capitole. Cu totul, au fost aproximativ 6 luni. Poate, dacă aș fi privit proiectul ca pe o viitoare carte, mi-ar fi luat mai mult. Dar mă gândesc și la cealaltă variantă, dacă mi-aș fi propus să scriu o carte, poate nu ar fi ieșit nimic. Faptul că am avut în permanență un public, fetele care așteptau cu nerăbdare un nou capitol, care îmi scriau, care discutau despre ce va fi cu un personaj sau altul, m-a ajutat să caut soluții, să găsesc rezolvări și să revin săptămână de săptămână cu acel nou capitol mult așteptat.

  1. Aproape de la începutul cărții, o întrebare a tot continuat să mă îmi dea târcoale. Povestea pe care ai prezentat-o, este inspirată dintr-o poveste reală, sau e pură ficțiune?

Povestea Anei și a prietenelor ei este ficțiune, dar sunt anumite aspecte pe care le-am luat din realitate. Chipurile fetelor, locațiile, anumite întâmplări legate de job… Am împletit realitatea cu dorința, cu ce mi-aș fi dorit să se întâmple. Partea frumoasă e că unele întâmplări din carte au devenit realitate mai târziu, după ce cartea a fost scrisă, dar asta e cu totul altă poveste.

  1. Ai avut surse de inspirație pentru această carte, sau totul a venit de la tine? Și dacă da, ne poți spune și ce ți-a oferit inspirația pentru carte?

Spuneam că povestea a pornit de la „ce ar fi dacă?”. Ce ar fi dacă am avea un personaj, să zicem Ana, care s-a săturat de programul infernal de la serviciu și care și-ar lua o vacanță, una de neuitat, într-un loc absolut minunat. Pare un subiect banal, dar este o situație cu care cititoarele au rezonat și am prins curaj, mi-am găsit muza. Prietenele, oglinzile mele, m-au inspirat, cititoarele m-au inspirat și ele. Desigur, la baza cărții stă experiența mea, a celor din jurul meu, dar și cărțile citite, filmele văzute, muzica… Inspirația este peste tot în jurul nostru și este un moment în care apare ceva care ne ajută să facem primul pas către o nouă poveste, un nou proiect.

  1. Se citește ușor printre rânduri că ai pus foarte mult suflet în Ana. Te identifici cu ea?

Ana sunt eu. Ana este fiecare dintre cititoare. Mi-am dorit ca fetele care vor descoperi povestea Anei să se poată identifica cu ea, să fie inspirate de ea. Dacă am reușit sau nu, îmi poți spune chiar tu. 🙂

  1. Toată lumea știe că majoritatea cititorilor preferă să citească doar lucruri fericite, personajul principal să aibă parte numai de evenimente frumoase. Te-ai gândit vreodată să scrii cartea în stilul acesta, cu întâmplări fericite, sau ai avut, încă de la început, în plan să îi oferi și puțin condiment de tragic?

Am vrut ca povestea Anei să fie cât mai aproape de realitate. Nu am plănuit ca ea să fie fericită sau mai puțin fericită, am lăsat firul acțiunii să curgă de la sine. Desigur, finalul este unul fericit. Finalul cărții. Poveștile personajelor merg mai departe, sunt continuate de cititori. Ceea ce i se întâmplă Anei sunt experiențe care au făcut-o mai puternică, evenimente prin care oricine ar putea trece. Fiecare dintre noi avem parte de tragic, fiecare dintre noi ne lovim de situații care ne fac să ne întrebăm “de ce eu?”. Întrebarea potrivită e “cum fac să trec peste asta?”. Deși nu vrem să ne gândim la părțile mai puțin fericite ale vieții, atunci când ne lovim de ele găsim în noi puterea de a le depăși.

  1. Ai mai scris și alte cărți, sau aceasta este singura?

Încă o dorință este prima și, momentan, singura mea carte.

  1. Ai în plan să mai scrii o carte? Și dacă da, ne poți spune câte ceva despre planurile tale viitoare, în acest sens? 

    Mi-ar plăcea să revin cu o nouă carte. Am mai multe povești începute, schițate, dar niciuna nu și-a luat suficient avânt încât să nu mă opresc din scris. Poate va fi un nou chicklit, poate o distopie, poate un volum de proză scurtă. Nu știu ce va fi mâine și cum voi da nas în nas cu muza. Îmi place să cred că se va întâmpla la momentul potrivit.

  2. Există în plan o viitoare variantă tipărită a cărții „Încă o dorință”?

M-am gândit la un moment dat să tipăresc o ediție limitată a cărții, dar am amânat ideea. Nu voi spune nu dacă vor fi propuneri în acest sens, desigur, dar momentan rămân cu varianta e-book, variantă pe care din ce în ce mai mulți cititori par să o îmbrățișeze. Poți avea oricând și oriunde cu tine cartea pe care o citești.

  1. Obișnuiești să asculți muzică în timp ce scrii, sau simți că îți distrage atenția? Dacă da, ce muzică te inspiră, atunci când scrii?

Am momente și momente. Uneori am nevoie de liniște deplină, alteori las muzica să-mi umple camera – de obicei atunci când zgomotele din stradă nu îmi dau pace. Ascult Vocal Trance, compilații de Chill Out sau melodii pe care le descopăr pe moment și care mă „mișcă”. Sunt multe pe Youtube, iar pe unele le ascult chiar pe repeat. Pe canalul lui S Rafique, aici, vei găsi astfel de seturi.

  1. Îți îndemni cititorii să își pună o dorință când citesc această carte. Tu ai avut o dorință în timp ce ai scris cartea? Ți s-a îndeplinit?

Da, dorința mea a fost ca povestea Anei să ajungă la cât mai multe cititoare. Apoi, la finalul poveștii, mi-am dorit ca articolele să se transforme într-o carte. Cartea în sine e o dorință împlinită. După ce am încheiat povestea, au mai trecut niște ani până ce cartea a ajuns în formatul pe care îl știi, dar nu am încetat nicio clipă să-mi doresc ca ea să fie publicată. Felul în care a fost publicată, a fost o surpriză și pentru mine. A ieșit mai bine decât speram!

  1. Ce îți dorești să le transmiți cititorilor?

Cititorilor le mulțumesc pentru că au acordat o șansă poveștii mele, știu ce înseamnă să fii tentat zi de zi de alte și alte cărți. Faptul că cineva a ales să citească Încă o dorință îmi umple sufletul de bucurie. Dorința mea se împlinește iar și iar. De asemenea, le mulțumesc pentru donații! Ei, cititorii, au făcut posibilă prima donație către asociația Salvați Copiii și îmi dau încredere că misiunea este una realizabilă. Vă mulțumesc, dragilor! Sunteți minunați!

  1. Ai câteva cuvinte pentru cei care încă nu au citit cartea?

Celor care nu au citit cartea le mulțumesc pentru că au avut răbdare să citească până aici și îi invit pe situl www.incaodorinta.com să afle mai multe despre Încă o dorință și misiunea ei. Este o carte care vă va prinde de la primele pagini (puteți descărca un fragment gratuit de pe site) și care vă va aduce zâmbete. Au fost cititoare care au plâns la anumite scene, dar care s-au bucurat de fiecare capitol din carte. Cuvintele lor mi-au confirmat că este o poveste care merită citită. Sunt curioasă dacă veți fi de aceeași părere după ce o veți citi. Vă aștept cu impresii!

  1. Îți mulțumesc pentru timpul acordat. Îți doresc multă inspirație, să scrii cât mai multe cărți la fel de frumoase precum „Încă o dorință”. Mult succes!

 

Mulțumesc mult, draga mea! Multă inspirație îți doresc și ție.

Lecturi minunate ție și cititorilor tăi!

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Andres says:

    Îți mulțumesc încă o dată, draga mea! :* :* :*

    Liked by 1 person

    1. evaancutahamza says:

      Si eu iti multumesc! 😘

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s